Tristetea alergatorului de cursa lunga - Racconti Erotici

Tristetea alergatorului de cursa lunga

... seara discutia a alunecat usor spre subiecte ce sunt dosite in cele mai intime cotloane ale sufletelor. Atmosfera era atat de potrivita ca nu numai sufletele sa fie aproape, ci si trupurile: mainile ni s-au intilnit in usoare atingeri, mana ei mica s-a asezat in palma mea, care s-a strans. Privirile s-au intilnit la jumatatea distantei dintre noi si am asteptat ca celalalt sa faca urmatoarea miscare. Si care a venit intr-un tarziu, cand am tras-o usor spre mine si mi-am apropiat buzele de buzele ei. Inca un moment de ezitare, apoi unul de asteptare. Si buzele s-au intilnit, dupa aproape zece ani.

Inceputul a fost mai greu. Pe urma vorbele au devenit mai rare si clipele de inlantuire a trupurilor noastre le-au luat locul. Eram tot mai nesatiosi. Asa ca m-am simtit imboldit sa-i caut formele trupului, intai prin haine, apoi pe pielea de-o moliciune aproape ireala. Un soi de jena o impiedica sa ma lase sa explorez tot trupul: nu sanii mici, abdomenul, dar da spatele, bratale, torsul, "tainicul triunghi al mortii"... Si valuri de placere simteam cum o strabat. Imbolduri din strafunduri ma indemnau sa incerc sa merg mai departe. Raspunsul ei a fost "Nu acum. Nu se poate acum." Nu am mai insistat, multumindu-ma cu molatice saruturi...

In plina inlantuire eram cand o cheie a strapuns yala si mama ei a intrat. "Asta ne lipsea." mi-am zis si m-am simtit stinjenit de privirile ei banuitoare. Eram, bineinteles imbujorati si de clipele de dragoste din care am fost smulsi si de ...

... jena de a ne gasi apropiati, in intuneric. Am incercat sa dreg busuiocul, dar nu prea tinea, asa ca am renuntat: sa-si inchipuie ce-o vrea! Si prea mult n-am mai zabovit.

Ultima vizita a fost ceva mai trista. Ne desparteam din nou. De data aceasta speram sa ne intalnim curand, spre sfarsitul lunii mai, cand urma sa ma intorc pe meleagurile natale. Urma sa-i comunic data exacta pentru ca ea sa-si trimita flacaul la mama ei, iar noi sa nu mai fim stanjeniti de nimeni...

*

I-am trimis o scrisoare cifrata: "Sunati la 25.05.90.", ea cunoscand semnificatia numarului.

*

Am avut sansa si am ajuns la destinatie mai devreme decat de obicei, totusi seara. Nu fara emotia de a nu se putea realiza dorita intalnire, am sunat la usa ei: ma astepta . Si era singura, Dragos fiind trimis la bunica lui. "Si tu ce motiv ai gasit?" "Simplu: sunt la un chef." Asadar, toate luminile ar trebui sa ramana stinse. La ce ar trebui, altfel?

Ramanem putin in locul nostru favorit pentru conversatie, pentru a ne povesti despre zilele trecute de la ultima intilnire. Timpul trece insa prea repede si ar trebui sa renuntam la cuvinte si sa trecem la faptele ce le-am planuit. Ma tem ca s-a razgandit si-i pun cu oarecare sfiala intrebarea: nu, totul se va petrece asa cum ne-am dorit.

"Atunci, sa nu pierdem vremea!"

Trebuie sa trec pe la baie pentru ca drumul si-a lasat urme. Intru in grupul sanitar de serviciu, in timp ce ea intra in cel principal. Ma dezbrac complet si ma spal cu apa rece ce ...