Tristetea alergatorului de cursa lunga - Racconti Erotici

Tristetea alergatorului de cursa lunga

*

Era o zi ploioasa de aprilie. Intrasem in librarie pentru a-mi satisface constanta pasiune de a rasfoi - cel putin - o carte buna, daca nu, de a o si cumpara. Libraria nu era deloc mare; era aceeasi, neschimbata, din copilaria mea. Rasfoiam un album, cu spatele la intrare. Eram cufundat in ilustratii. Si, deodata, am avut impresia ca aud un glas din trecut. Era doar o impresie alimentata de imaginile din album? M-am intors. Nu-mi venea sa cred... Cu un baiat de vreo opt-noua ani, in spatele meu, se intretinea cu vanzatoarea, Gabi! S-a simtit privita insistent si a cautat privirea ce o fixa. Surpriza de a ma revedea dupa aproape noua ani trebuie sa fi fost cel putin la fel de mare ca si surpriza mea de a-i recunoaste timbrul vocii. "Tu?" a reusit sa spuna. "Eu." am raspuns cu singurul cuvant la indemana. Desigur nu era locul de a sari unul in bratele celuilalt. Desi eu as fi simtit un astfel de imbold. Poate si ea. Si gestul ar fi spus mai mult decat orice poveste. Numai ca regulile ne-au obligat sa trecem peste emotiile revederii si sa trecem la un cuminte dialog, in care cuvintele se ordonau cu greu. Si poate ar fi fost cuvinte mai dense daca pustiul nu s-ar fi interpus intre necunoscut si mama lui. "El este Dragos." mi-a spus numele pustiului iar pe mine m-a prezentat ca fostul coleg de scoala si inca, probabil, prieten.

In cateva clipe de absenta de la dialog, mi-am amintit de ziua aceea de august, cu noua ani in urma, cand ne-am vazut ultima oara, in gara. Eu o ...

... conduceam pe verisoara mea M., care pleca pentru prima oara la post, undeva in nordul tarii, iar Gabi, vizibil stanjenita de alura de viitoare mama (dupa ce, cu numai un an inainte petrecusem doua seri pline de promisiuni), se intorcea la noua ei casa. Mi-am amintit si de Didi, care in luna mai a aceluiasi an, imi spunea ca Gabi s-a recasatorit si am gasit explicatia faptului ca ea n-a mai dat nici un semn de viata.

Iar acum se afla langa mine cu fructul dragostei lor... Si divortata pentru a doua oara.

Am facut cativa pasi pe strada. Mi-a povestit foarte scurt despre cei noua ani. Iar in final mi-a dat adresa ei: statea in oras, la cateva sute de pasi de casa mea, de ani buni, si eu nu stiam... M-a invitat pe la ea sa stam mai pe indelete de vorba, sa depanam...

*

Desigur ca am dat curs invitatiei. Si am revenit de mai multe ori. Si tot mai des, adica zilnic.

Aproape de fiecare data o gaseam numai pe ea. Dragos era trimis afara, la joaca, sau era la mama ei. Asa ca puteam sa stam indeung de vorba, fara sa ne conturbe nimeni.

Apartamentul ei arata ca la un moment dat o dusese bine, apoi cam totul a inceput sa sufere de batranetea lucrurilor, care, la cele mai multe, este atat de usor de atins. De exemplu, in bucatarie, unde ne placea sa stam, asezati la o masa Bonanza, pe scaune Bonanza, lampa din tavan se defectase si nimeni nu se incumetase sa vada unde este defectul. Dar era mai frumos asa, cand se asternea incet seara si noi depanam, depanam...

Intr-o ...