Tristetea alergatorului de cursa lunga - Racconti Erotici

Tristetea alergatorului de cursa lunga

... vaginului.

Ingenuncheata peste mine, isi indreapta torsul, cu vadita intentie de a conduce ea. Si nu am nici un motiv sa nu fiu de acord. Se misca ba in sus si in jos, vestindu-mi fiecare atingere a colului cu cate un nou scancet, ba in mici miscari circulare, atunci cand penisul meu este adanc implantat.

Parc-am dori sa fim asa o vesnicie, parca ne indeamna strafundul fiintei sa intetim miscarile. Si dansul acesta devine tot mai dezordonat, tot mai infocat. Respiratia mea este gatuita si zgomotoasa, scancetele ei de placere sant tot mai lungi si mai intense.

Momentul exploziei este mirific: simt cum ii inund orice cotlon al vaginului iar raspunsul ei este un strigat de izbanda. Nouasprezece ani a trebuit sa treaca pentru ca oachesa cu parul impletit in cozi groase sa-mi daruiasca clipele visate in acel prim an de liceu.

Ramanem clipe lungi imbratisati. Nu trebuie sa distrugem vraja ce ne tine contopiti in sfanta noapte. Ar trebui ori sa radem de bucurie, ori sa plangem de bucurie. Dar am distruge vraja. Asa ca abia indraznim sa respiram.

Stam asa cam de un sfert de ceas. Timp pentru ca fiecare sa savureze clipele mirifice abia trecute, poate sa rememoreze clipele petrecute impreuna de cand ne cunoastem: un an de liceu, apoi despartire de cinci ani, cateva zile de vara fierbinte, casatoria ei dintai, intalnirea cu ea si el si deceptia pentru alegere, alti ani de despartire, apoi alte doua seri fierbinti de vara, deceptia de a afla ca s-a recasatorit, ...

... intalnirea aceea din gara, apoi tacere ... Imi dau sema ca, undeva intr-un cotlon al sufletului, a ramas destula iubire pentru ea.

Si o sarut iar, trezind-o din reverie. Mangaierea trupului ei, a pielii de matase, imi retrezeste dorinta de a ma pierde prin tainita dragostei. Cat pot de delicat, ma strecor intre picioarele ei, si, sprijinit in maini, ma strecor din nou inauntru, mai aprins. Se incolaceste in jurul meu, ca iedera de trunchiul copacului. As ramane asa o vesnicie, cel putin. Sau mistuit de focul dragostei ce o simtim din nou navalindu-ne in fiece celula: clipa suprema se repeta la fel de fierbinte.

Contrar setimentelor obisnuite – de abandona trupul femeii cu care tocmai am facut dragoste – de ea nu m-as dezlipi. As ramine si as lua-o de la capat pana la epuizare: cumplit sentiment dat de despartirile repetate, de dorintele neimplinite. Cumplit de minunat.

Dar trebuie sa ma dezleg din farmec si sa plec: ora la care ar trebui sa ajung la parinti a trecut deja si stiu ca sunt asteptat. Negresit ne vom mai intalni in cele doua saptamini de sedere in orasul primilor douazeci de ani de viata. Negresit.

*

Desigur, frumoasa noastra idila a continuat in urmatoarea saptamana. In fiecare dupa-amiaza trebuia sa o vad, altfel noaptea ar fi fost un groaznic supliciu. As fi stat cu ea si restul timpului, dar Dragos - pe de o parte – si serviciul ei – pe de alta – ma impiedicau sa dau frau liber sentimentelor revitalizate.

Dar sambata nu am mai putut opri pornirile si ...